Vi-l recomand! L-am văzut joi seara, în avanpremieră, și-aș fi vrut să fie alături de mine, în sala de cinema, toți oamenii de care-mi pasă, căci mi-a părut rău că au pierdut un astfel de moment!
Citisem, cu o zi înainte, o cronică nemiloasă scrisă de Tudor Caranfil, care desființa filmul, numindu-l „pur și simplu urât”. Noroc că avem și noi câte un creier, primit în dar la venirea pe lumea asta ciudată, și putem judeca singuri cu el! Nu doar că „
Marele Gatsby” nu e urât - ce cuvânt simplu și barbar - ci e de-a dreptul măreț. E strălucitor!
Întreaga distribuție a fost pe gustul meu: Tobey Maguire, cu fața lui de tinerel cuminte și ușor coruptibil; Carey Mulligan, în rolul fragilei și fricoasei Daisy; Isla Fisher, care a întruchipat-o pe năbădăioasa și cam vulgara Myrtle; Joel Edgerton, care i-a dat viață lui Tom Buchanan. Și Leonardo DiCaprio, mistoriosul domn Gatsby, frumosul și singuraticul bogătaș care iubește pe cine n-ar trebui - căci, altfel, unde ar mai fi intriga - și sfârșește...
Povestea o cunoașteți, dacă ați citit cartea sau dacă ați văzut măcar prima ecranizare, cu Robert Redford. I-am auzit pe unii spunând că DiCaprio nu se ridică la nivelul lui Redford în ce privește interpretarea lui Gatsby. Mi se pare nedrept. Multă vreme nu l-am apreciat pe Leonardo, deloc. Ca actor, îl vedeam ca pe un miorlăit (din cauza „Titanicului), iar fizic, ca pe un băiețandru care nu se va maturiza niciodată, un tip care nici măcar nu arăta ca un bărbat, deși atisese, biologic, vârsta potrivită pentru asta. Dar, cel puțin de la „Django” încoace, am mult respect și admirație pentru acest actor fantastic! Și-a confirmat de mult talentul, iar partitura lui din „Gatsby” o văd ca pe o cireașă de pe tortul carierei sale de până acum.
Mergeți să-l vedeți!
P.S. Un singur lucru mi s-a părut nepotrivit: Jay-Z pe coloana sonoră!
