Delilah

Mi se pare una dintre cele mai supra-apreciate piese. Nu inteleg isteria publicului vizavi de melodia asta, nicicum. De fiecare data cand o ascult, am in fata un grup de oameni cu varste cuprinse intre 60-80 de ani, aflati la o petrecere. Stau asezati pe scaune si se leagana, cu lacrimi care se intrevad printre dioptriile ochelarilor si cu cate un zambet intins pe fetele lor ridate de trecerea anilor, patrunsi de nostalgie, in timp ce Tom Jones (sau si mai grav, vreun Tom Jones-wannabe) canta cu patos: "My, my, my Delilah... Why, why, why, Delilah". Ma enerveaza si tonul celor care interpreteaza melodia asta - toti se iau in serios si au sentimentul ca sunt speciali, deoarece canta un mare, mare slagar.
Sa nu ma intelegeti gresit: si eu devin nostalgica atunci cand ascult anumite melodii, cand vad o secventa dintr-un film anume sau in diverse alte contexte. Nu-i nimic rau in asta. Dar grupul acela de oameni care se leagana tamp, in timp ce sorb fiecare vers si nota din Delilah... De fapt, melodia asta, azi, pur si simplu pateaza notiunea de nostalgie.

In seara asta...

...si maine seara, Lara Fabian canta la Bucuresti.

Merge cineva?

Vineri

Intr-un alt spatiu, intr-un alt timp

Motto: While we are asleep in this world, we are awake in another one.

Salvador Dali

Fericirile cele mai mari pe care le-am trait in ultimii ani nu imi mai par ale mele, astazi. Ma intreb, cateodata, daca ele mi s-au intamplat, cu adevarat, sau au fost doar naluciri ale mintii mele, sau doar niste povesti pe care le-am auzit de la altcineva. Mi se pare ca le-am pierdut pe toate, pe undeva, si n-a ramas in urma lor decat o mireasma, un gand, un vis, o parere. Imi scotocesc memoria dupa comori pe care ea le-a ingropat demult, intr-un pamant negru si adanc, peste care a crescut iarba deasa, si mi-e greu sa le mai scot la lumina.

Nici durerile cele mai profunde nu mai am senzatia ca-mi apartin. Cand a murit Padre, de exemplu - dupa zilele alea trei, in care nu stiu cand am mancat, cand am dormit, cand am visat - eram convinsa ca s-a cascat in viata mea o falie de timp si spatiu, total separata de realitatea asta, si ca doar acolo s-a intamplat totul. Ca in falia aceea am cazut si eu, dar ca am sa ma intorc inapoi, si totul o sa fie exact ca inainte.
Credeam, si inca mai cred, uneori, ca am sa ma intorc inapoi, in dimineata aia de joi, 12 ianuarie, cand m-am trezit, suparata, ca de obicei, ca trebuia sa merg la munca, la Femeia. Mi-am pus apa de cafea in ibric si m-am dus la baie, sa ma spal. Si, in timp ce stateam aplecata deasupra chiuvetei, cu periuta de dinti in mana, mi-am amintit ca a doua zi urma sa plecam la Brasov. Si ca Padre iarasi avea sa ma bata la cap sa-i inregistrez melodiile la ORDA, iarasi avea sa ma intrebe daca m-am interesat cum se face, iar eu nu-aveam nici un raspuns pentru el. "Ah, ce-o sa-i spun? O sa-i spun ca n-am apucat sa sun acolo, sa intreb!".
O sa ma intorc inapoi, in ziua aia de 12 ianuarie, putin mai tarziu, cand stateam la birou si scriam la un interviu, si-a sunat telefonul. O data, si n-am raspuns, voiam sa scriu si ultima fraza si sa sun eu inapoi. A doua oara, insistent. Si-am raspuns, si s-a cascat prapastia, si-am cazut.
(...)
A doua zi dupa inmormantare, am iesit in curte si-am facut un om de zapada. O femeie de zapada, de fapt. I-am cautat margele, palarie, nasturi; m-am jucat, am ras, i-am aratat-o maica-mii, i-a placut; Harry a ras de mine si-a spus ca e cam urata; apoi, Pero a facut pipi pe rochita ei; si-am ras toti, din nou, ca si cum tot ce se intamplase inainte nu ni se intamplase noua. Ca si cum fusese doar un gand, o parere, intr-o capsula a timpului si spatiului de-acum inchisa, ingropata intr-un pamant negru si adanc, peste care vor creste flori.

Fabrica de staruri

V-am povestit ca nu m-am uitat la Vocea Romaniei, iar la X Factor, nici atat. Insa cand am auzit ca si TVR face o emisiune - concurs menita sa descopere talente, si cand am aflat ca in proiect sunt implicati Marius Florea Vizante si Nicu Alifantis, mi-am zis ca o sa urmaresc show-ul, cu siguranta.

Din juriu face parte Andrei Gheorghe, care nu e tocmai persoana mea preferata, insa daca vine la pachet cu Nicu Alifantis, devine dintr-o data mult mai usor de digerat. Juriul are in componenta si o femeie, care sa mai indulceasca atmosfera: este vorba de artista Natalia Gordienco. Iar prezentatorul Fabricii de staruri va fi unul dintre actorii mei romani favoriti, Marius Florea Vizante! In interviul pe care l-am facut recent, imi declarase ca TVR i-a facut o propunere "decenta", dar nu semnase inca un contract cu postul, asa ca n-a intrat in detalii. Ma bucur ca s-au inteles si ca revine in televiziune, si sper sa le mearga bine emisiunea!

Fabrica de staruri debuteaza sambata, 17 martie, in direct la TVR 1, de la 21.25.

Sursa foto